Adina V. - Spațiul verde

Noi am intrat în spatiul verde,

punctul final spre infinit,

chiar dacă lumea nu ne crede,

trăim frumos, chiar de-am murit.

În urma unui zbor se-aude

un freamăt cardiac ritmat,

e drumul plin de frunze ude

și trupul nostru însetat.

Lumina care-am fost se stinge

și se aprinde iar, altfel,

cu vara peste tine ninge,

pe deget iarna mi-e inel.

Și uite, prin spirala vie,

privim zenitul la apus,

în fața ta e o câmpie,

eu munți în spate am de dus.

Noi, doi lăstari aprinși de soare,

Noi, doi copii cu zâmbet grav,

strivim văzduhul sub picioare

să modelăm pământ bolnav.

Te duci spre înălțimi, departe,

mă-ntorc să mai trudesc puțin,

te scriu în titlul dintr-o carte

ca lângă mine să te țin.

adina v.

25.08.2021