ești închis într-o cameră luminoasă
unde culori flămânde se amestecă în aerul rece
și te pierzi în această armonie a contrastelor
ca un anahoret al simțurilor
privești cum pe stradă trec mecanic păpuși cu pași mici
se opresc sub copaci și așteaptă
un șir lung de chipuri cu priviri indiferente
și deodată alergi pe stradă printre păpușile umane
hotărât să nu te mai întorci în camera iluziilor
te urci pe crengile de plastic ale unui copac albastru
cu gândurile agățate de înălțimi
crezând că nu te vede nimeni
ajuns în vârf atingi cerul
oamenii-păpuși râd strident
în timp ce tu rămâi suspendat
cu o bucată de cer din plastic în brațe
adina v.
11.05.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.