am privit cu ochii înlăcrimați
cum lacrimile durerii care se năștea
botezau forcepsul chirurgical
mânuit de mâna sigură a creatorului etern
rana închisă a suferinței mi-a săngerat iar
ca în trecutul unui ieri deplasat brusc
spre marginea uitării cauzată de amnezia
pleonasmului fractal
am privit și am amuțit
cuvintele s-au pierdut în nebuloasa incertă
a universului visat
oglinda mi-a confirmat
eu sunt acel spațiu liber
dintre două cuvinte
Adina V.
3.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.