A început să bată vântul
și-a îngropat sub frunze ziduri,
un crivăț mi-a purtat cuvântul
spre crucea celor două scânduri.
Sub ea sunt guri care așteaptă
să-nghită trupul meu de fum
învins mereu în luptă dreaptă
la capătul oricărui drum.
M-am prefacut că-mi placi, tu, viață,
dar în poeme n-am mințit,
mă uit de cruce cum se-agață
cuvântul meu ca un cuțit.
adina v.
20.04.2020
Poezia ta mi-a inspirat versurile de mai jos:
RăspundețiȘtergereUn vânt benefic mă tot poartă
Deasupra zidului de lut,
Ducandu-mă la strâmta poartă
Cu crucea de la început.
Despovărat de fum și ceață
Trec pragul noilor gândiri ,
Pășind pe calea către viață
Dând liber frâu purei iubiri.
Privind nainte,fară teamă
Spre patria de cânt și vis,
Aud ,aievea, cum mă cheamă
Făpturile din Paradis.
Sincere felicitări, A! :)
ȘtergereMă bucur mult pentru aceste frumoase versuri, bravo! :)
😍😍🙂
RăspundețiȘtergere