Adina V. - Vremea tăcerii

privirea fixa tavanul unei camere întunecate de hotel de la periferie

pe el se rânduiau litere necunoscute

niște forme ciudate strălucitoare despre care do do

spusese că le văd noaptea doar cei puțini

cei care uită de înțelesul acestei lumi

literele se mișcau alcătuiau perechi

și lumina lor devenea tot mai intensă

ca niște stele sau poate comete

care urmau să cadă într-o carte

apoi să se stingă

până când altcineva avea să le trezească
din letargie din apatie din așteptare

și abia atunci tavanul întunecat 

de la periferia unui drum nesfârșit

urma să arate calea prevăzută

de un do do rămas în așteptare

fără cuvinte

adina v.

26.11.2019

replica domnului Dunitru Neagoe

Nu credeți în cuvinte!

Vorbele zboară,

stelele coboară...

Țineți minte!

Doar literele îmbrățișate

pe care le-ai scris

merg în paradis

împerecheate.

O rimă cochetă

aprinde lumina

În zbor de cometă,

semnează

Adina?

Din înaltul tavanului privesc prin crăpăturile ușii,

din largul mărilor mă strigă în stol pescărușii..

Nu ai auzit, nu ai văzut bine, șoptesc norii,

a venit primăvara. Se-ntorc cocorii..