Acolo, în amurgul unei veri s-a destrămat tic-tacul de-altădată,
Păienjenișul clipelor a prins neizvorâta lacrimă curată.
La cumpăna hotarului cețos se-nghesuie capricii iluzorii,
Noi mai privim și împărțim constant înfrângeri deghizate în victorii.
Acolo, prin epidemii de vânt se furișează crâncenă, pustie,
Absența impregnată în nisip cu gheare nefirești de apatie.
Un asfințit feroce și abscons dizolvă în tăcerea lui trădarea,
Pretinse amintiri se scurg și pier... Ne-a înghițit, încetișor, uitarea.
adina v.
14.11.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.