Această viscerală vină
de-a fi iubit oricum prea mult
căderea bruscă spre lumină
dintr-un poem plin de tumult
îmi este astăzi amintirea
unui destin tăcut, înfrânt,
de tot ce-a devastat iubirea
cu-acest miracol zis cuvânt.
Dar când din înserarea rece
un ultim zbor mă va chema,
îl voi lăsa, solemn, să plece,
în urma lui voi blestema
având la tâmple mări de gheață,
sub pașii grei, cuvinte sparte,
și te voi provoca iar, viață,
strivind în palme frunze moarte!
Adina V.
9.09.2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.