E noaptea-aceasta ultima din lume,
o zi în noi, acuma, a murit,
privesc spre cer, o stea fără un nume
din drumul ei, deodată, s-a oprit.
O beznă împresoară calendarul,
e sărbătoarea fără de sfârșit
a morții care a cuprins hotarul
dintre ce-am fost, ce suntem și-am greșit.
Un bocet se aude printre frunze,
un vaiet iscă vântul pe la geam,
se cuibărește liniștea pe buze;
această moarte este tot ce am!
Adina V.
29.08.2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.