am adunat într-un poem
tăcerea copilului abandonat
care își sprijină brațele
de pervazul cu stele
lacrimile din ochii încercănați
emoția primei zile de școală
a primului sărut furat pe o bancă
ascunsă printre castani
teama de șerpi inelați
visurile calcinate din urna dorințelor
am pus în el bucuria primăverii
strigătul înfrunzit al copacilor
zâmbetul controversat al maturității
albastrul gândului trecător
iubirea cu aripi fumurii
în poemul acesta amorf
n-am mai știut cine sunt
Adina V.
3.05.2018
foarte frumooos Adinuca, o raza de soare intr-o floare de lumina pe pietrele candva pierdute sub calcaiul scolarului, pietrele simt ca sunt pietre datorita scolarului, iar scolarul este scolar datorita stelelor si basmelor. Te felicit din suflet :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru popas, Seby!
ȘtergereCu drag! :)