privesc în oglindă
și mă intrigă
tristețea agățată de colțul gurii
în privire
umbrele unui ieri pierdut
intind brațele trezite din somn
trăgându-mă în scuarul întunecos
al destinului
până acum am validat amnezia
pentru a nu fi deposedat
de azi
mâine nu există
hei, tu! cine ești?
de ce îmi amintești de mine?
Adina V.
25.07.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.