O frunză-n vânt cântă poeții,
Un tremur stins, căderi, suspin;
În fața vieții și a morții
Să fii un om e doar un chin.
O nostalgie trecătoare,
Un dor ascuns de Neștiut
Se zbat în suflet și cât doare
Să tinzi mereu spre absolut.
Deschide ochii și privește:
E-atâta frumusețe-n jur!
Ascultă frunza care crește
Din trupul lutului impur.
Adina V.
5.10.2016
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
În fața vieții și a morții
RăspundețiȘtergereSă fii un om e doar un chin.
”O nostalgie trecătoare,
RăspundețiȘtergereUn dor ascuns de Neștiut
Se zbat în suflet și cât doare
Să tinzi mereu spre absolut.”
Frumoasă stare...dar,
a tinde mereu spre un astfel de absolut,
ne dăruiește de cele mai multe ori nefericirea,
pe care o vom transforma în frumusețea sufletelor speciale!
O zi frumoasă suflet special!Mulțumesc,pentru șansa de a te citi!
Foarte frumoasa poezia,felicitari Adina!
RăspundețiȘtergere