Am cunoscut nemărginirea, dar şi finitul l-am atins
când viaţa, zăvorâtă-n clipe, zborul în mine l-a ucis.
Am vrut să fiu mereu aceea care zâmbeşte de cu zori,
dar noaptea a sădit în mine doar vise fără de culori.
Am înfruntat furtuni adesea cu nepăsarea-acelei reci,
dar inima ardea în mine ca un vulcan de dor, pe veci.
Am căutat trăiri ascunse în cărţile ce m-au vrăjit
şi-n personaje ilicite m-am împărţit şi am murit.
Pe drumul presărat cu spini eu am văzut doar flori,
dar m-am impiedicat privind la stelele ascunse-n nori.
N-am vrut să ştiu ce e durerea şi m-am închis în vise dulci
dar m-am trezit înfiorată, în jurul meu , doar cu năluci.
Am învăţat că-n lumea falsă iubirea s-a pierdut în timp,
e-un mit uitat, e o poveste spusă de zeii din Olimp.
Adina V.
decembrie 2015
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Frumos poemul tău!Felicitări!
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut:
”N-am vrut să ştiu ce e durerea şi m-am închis în vise dulci
dar m-am trezit înfiorată, în jurul meu , doar cu năluci.”
Ai mare dreptate!Mi se întâmplă și mie,cam des!:)
O zi frumoasă,suflet special!
Mulţumesc, AlbAtros :)
RăspundețiȘtergereE o sinteză a felului meu de a fi, care mă desprinde câteodată de realitate :)
Te îmbrăţişez, cu drag !
Şi această părere este definitivă şi irevocabilă? Dar lasă că sunt prietenii ... şi primăvara!
RăspundețiȘtergere:) Aşa este , Daniel :) Ce ne-am face fără prieteni?
ȘtergereÎn poezie am vrut să arăt cât de nocivă poate fi ancorarea în vis, în imaginaţie, dacă nu păstrăm şi o legătură cu realitatea.
Mulţumesc , drag prieten :)
Zboara in cuvinte Adina,o faci atat de frumos incat nicio durere nu te mai poate atinge!
RăspundețiȘtergereMultumesc , Mihai, pentru incurajare :)
Ștergere