sâmbătă, 2 decembrie 2017

Așteptări



un câmp uscat 
un drum prăfuit 
și-n depărtare Olimpul
un fast imaginar agățat de o stâncă 
privirile ațintite spre înalt 
au răpit oamenilor voința

urlă un lup, un câine
sau o femeie
nu contează, e totuna
aceeași nevoie, aceeași durere
aceeași disperare

în gara unde nu vine nimeni
pereții sunt surzi de atâta așteptare
legile singurătății se șterg încet
acoperite de praful anilor

așteaptă așteaptă
îți spui 
cineva o să înțeleagă

dar narcis nu mai este
(oricum nu știa să citească)
el doar privea
prea mult privea

caută zidul
sprijină-te de el
așază-te ca un prunc 
în pântecul orcotitor al mamei
și așteaptă

cineva o să înțeleagă
poate chiar molia aceasta
care mă privește 
cu ochii lui Paler

Adina V.

27.11.2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu