un câmp uscat
un drum prăfuit
și-n depărtare Olimpul
un fast imaginar agățat de o stâncă
privirile ațintite spre înalt
au răpit oamenilor voința
urlă un lup, un câine
sau o femeie
nu contează, e totuna
aceeași nevoie, aceeași durere
aceeași disperare
în gara unde nu vine nimeni
pereții sunt surzi de atâta așteptare
legile singurătății se șterg încet
acoperite de praful anilor
așteaptă așteaptă
îți spui
cineva o să înțeleagă
caută zidul
sprijină-te de el
așază-te ca un prunc
în pântecul orcotitor al mamei
și așteaptă
cineva o să înțeleagă
poate chiar molia aceasta
care mă privește
cu ochii lui Paler
Adina V.
27.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.