marți, 9 mai 2017

Retrospectivă



Într-un periplu zbuciumat 
prin existența relativă,
doar amintiri am adunat
cu iz de dragoste fictivă.

Speranțele-nflorind pe ram,
un ram al deznădejdii crunte,
mi-au dat un labirint infam
al fanteziilor mărunte.

Timpul închis, accidental,
într-o clepsidră inutilă,
mai scoate câte-un vis letal 
dintr-o secundă volatilă.

Am sufletul captiv în nori,
mă spăl cu soarele pe față 
și inventez noi sărbători
smulgând din noapte-o dimineață.

Tot mai cromatic visul meu 
mă fierbe-n samovarul vieții,
din iad mă uit la Dumnezeu
cu nostalgia tinereții!

Adina V.

09.05.2017


4 comentarii:

  1. Daca sufletul e captiv in nori si te speli cu soarele pe fata,cum se face ca din iad privesti la Dumnezeu ca bogatul nemilostiv ?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o paralelă trup-suflet, Alex :)
      Mulțumesc pentru popas și întrebare :)
      Cu drag!

      Ștergere