Ascultă Radio Poema

vineri, 22 februarie 2019

Adina V. - Simplissime




Se rupe în mine o lacrimă moartă,
privesc împietrită căderea ei lentă,
tristețea, în fond, e ultima artă
din viața redusă la clipa prezentă.

Suspină foneme în versuri banale,
nu știu cine-aude, nici câți înțeleg,
cuvintele toate de sensuri sunt goale,
o lacrimă este poemul întreg.

adina v.

21.02.2019

joi, 21 februarie 2019

Adina V. - Sinergia durerii



a bătut la ușă Bukovski
era încărcat cu durerile 
inhibițiile și temerile lui
cicatrici rebele brăzdau chipul dur colțuros
s-a uitat la mine ca într-o oglindă 
și-a îndepărtat o șuviță din ochi
m-a privit grav 
cu o solemnitate rece
sunt singur 
mi-a spus ca o constatare
tu ești aici dar eu sunt singur
nu exiști decât ca un gând care e tot al meu
de fapt tu nu ești decât o părere

mi-a lăsat durerile
inhibițiile temerile
și a plecat

am privit în urma lui
simțind pe față cum cicatricile deschideau
alt drum pentru lacrimi

adina v.

21.02,2019

Adina V. - Rezumat




Cernea poemul amintirea
pe piatra rece de opal, 
a mai rămas numai privirea 
când m-așteptai să îți apar,
precum o flacără a vieții
sau tumultosul râu din munți,
să furi scânteia dimineții
ca tot ce-i greu să poți să-nfrunți.
Secătuit e-acum poemul
de toate-aceste amintiri
și uite, cântă recviemul
neîmplinitelor iubiri.

adina v.

18.02.2019

miercuri, 20 februarie 2019

Adina V. - Gogyohka



Piatra aceea pe care o privești
fără s-o înțelegi,
crește,
așa cum inima rănită
continuă să bată.


adina v.

20.02.2019


Εκεινη η πετρα που κοιτας
χωρις να την καταλαβαινεις
μεγαλωνει
οπως η πληγομενη καρδια
συνεχιζει να χτυπαει.


μετραφραση και στιχοι
αντινα β.



Adina V. - Inconștienta prăbușire



Confesiuni hilare!.. ce singuri pe pământ
adjudecăm puterea din Unul brațul sfânt,
ne arogăm divinul, spurcăm cutume vechi,
dăm glas prostiei care ne intră pe urechi,
ne ridicăm deasupra a tot ce e uman,
suntem profeții celui menit a fi dușman
din scriptele uitate, hrisoave-ngălbenite, 
lăsate de Acela care nicicând nu minte!

Uităm privirea goală s-o ridicăm spre cer.
să oglindim albastrul, să fim liberi ca el,
cu glezna-nvinețită de lanțul neștiinței
ne ridicăm o clipă la limita ființei;
căderea ne scufundă mai rău în neștiut 
și ne mândrim cu rana din zborul de-mprumut.

adina v.

18.02.2019