sâmbătă, 16 septembrie 2017

Ionel Mony Constantin- Punctul comun – parodie la „Ipotenuza despărţirii”, de Adina Speranţa



Ipotenuza despărţirii                                                 Punctul comun


Un punct comun cândva, iubirea,                       Având ca punct comun, iubirea,
a-ngemănat două destine –                                   ne-am întâlnit, două destine:
un Tu de-un cromatism aparte,                           Tu - de un erotism sălbatic,
un Eu pierdut printre ruine.                                  Eu - rătăcind printre ruine.


Eu – doar amurgul vieții-n care                           Eu, care o viaţă consumasem
strânsesem vise prezumtive,                                 un munte de prezervative,
iar Tu – un răsărit sălbatic                                      am regăsit un Tu dorindu-şi
printre iluzii primitive.                                            noi experiențe abrazive.


Ca-ntr-un delir scăpat din cușcă                          Dar ca un leu, închis în cuşcă,
ne-am întâlnit instinctual,                                      am constatat instinctual
gândiri diametral opuse                                           că suntem două vieţi opuse,
unite-n punctul virtual.                                            de trei decenii în aval.


Eu desenam spre est confuzii,                               Cu mintea plină de confuzii
un strigăt germina în ele,                                         şi vise germinând rebele,
spre vest, te sufoca o vară                                        m-am sufocat o vară-ntreagă
din algele uitate-n piele.                                           cum pot să îţi pătrund sub piele.


Învinși de-această geometrie                                  Chiar dacă nu a fost să fie
în care ne-am jucat de-a mirii,                               Şi nu am înclinat balanţa,
săpăm cu semne de-ntrebare                                  Ştiind că-i ultima ce moare,
ipotenuza despărțirii.                                                 Eu voi rămâne cu speranţa.


Adina V.                                                                                Ionel Mony Constantin

duminică, 20 august 2017

Gânduri 12


am vrut 
să prind esența iubirii în cuvinte
dar ele se răzvrăteau 
amestecau senzații trăiri
uniforme

am vrut să te scriu 
așa cum te simt în mine
cum te trăiesc
cum te respir
dar cuvintele vlăguite
agonizau

am vrut să arăt lumii 
cine esti tu 
doar tu
dar cuvintele monotone
păzeau universul nostru 
dual

acel univers în care 
noi ne trăim fericirea

Adina V.

20.08.2017

duminică, 6 august 2017

Uroborus



lui Ovidiu Băjan 

Materia întreagă e-n schimbare,
un fulger stăpânește ce-i uman,
sedimentat, un gând valoare n-are
dacă întâi nu l-a emis Băjan.

Un uroborus sângerând lumină
din coada înmuiată în catran
înghite zilnic propria urină
s-o decanteze-n vers! ăsta-i Băjan!

Nici ochi nu are, nici urechi s-audă,
stăpân e-al universului profan,
iar poezia-i înflorește nudă,
firescul poartă numele Băjan!

Imunizat de-atâta suferință
și vulnerabil fericirii-n van,
cuvintele îi sunt ca o sentință
de care te salvează doar Băjan!

Abstractul univers greu descifrabil
în care moartea-i garanția vieții
ascunde-n el un rai perfect valabil
văzut doar de Băjan!...și toți Poeții!

Adina V.

06.08.2017


Gânduri 11



În satul acela de pe cușma unui munte
toți oamenii zâmbesc.
Sunt atât de aproape de Dumnezeu!

Adina V. 

05.08.2017

sâmbătă, 5 august 2017

Steluța Crăciun - Rondelul crinilor de august



(Adinei Velcea)

Au înflorit în august crinii
Ca semn al verii ce se duce, 
În cupele - hommage luminii.
Atrag în alb visări năuce 

Din vechi melancolii caduce:
Mi-e sufletu-nțepat în spinii 
Ca semn al verii ce se duce.
Au înflorit în august crinii, 

Când vântul zvon de toamnă-aduce,
Brăzdează păsări ceru-n linii 
Păzind în stoluri, la răscruce, 
În aur se-nveșmântă-arinii. 

Au înflorit în august crinii...


Mulțumesc, Steluța :)