vineri, 2 februarie 2018

Muza către poet



Mi-aș pune înserarea să te îmbrace-n stele
să-ți înflorească luna pe spatele rănit
de-atâta irosire spre minus infinit;
ți-aș îmblânzi cuvântul, înfipt adânc în piele,
ca sângele năvalnic să plece dezrobit
spre orizonturi unde, în rafturile grele, 
așteaptă-n cărți uitate poemul adormit.

Mi-aș pune răsăritul să îți pătrundă-n gânduri,
să-ți răscolească ziua cu vraja unui mit,
bolnav de poezie, în vers să te închid;
ți-aș dărui oceanul învolburat de vânturi
să îți zvâcnească-n tâmple sărutul lui grăbit,
cuvintele în carne să-ți eclozeze fluturi
și-n zborul algoritmic să fii plus infinit.

Adina V.

2.02. 2018


miercuri, 31 ianuarie 2018

Acasă


E undeva o mare cu ape argintii,
cu țărmuri înverzite, nisipuri aurii,
pescarii prind în palme nisetrii năzdrăvani,
minutele acolo se scurg de parcă-s ani.

E undeva un munte cu creștetul albit,
pe tâmplele lui, iarna a pus argint topit,
pe lacuri înghețate sub cerul străveziu,
trec săniile trase de-un îngeraș zglobiu.

E undeva o casă cu fruntea către soare,
în fața ei sclipește o apă curgătoare,
acolo, veșnicia se-ascunde în secunde.
E undeva o casă, o mare și un munte.

Adina V.

30.01.2018

marți, 30 ianuarie 2018

Transformări



Din blocuri pătate de ploi și ninsori,
din parcuri uscate, copaci fără flori,
din râuri secate, gemete, urlet,
din oameni grăbiți, copii fără zâmbet,
din vorbe urâte, injurii, blesteme,
din cărți prăfuite, necazuri, dileme,
din frica de mâine, coșmarul de azi,
din boli și spitale, narcotici, nomazi,
din palme murdare, bătăi, lovituri,
din câini fără lesă, chirii și facturi,
din hoți și atacuri, pistoale, mânie,
din nașteri spontane, dureri, nebunie,
din lacrimi și strigăt, vacarm și uitare,
din viață și moarte, biserici, trădare,
din gânduri ascunse și gesturi obscene,
din blănuri și zdrențe, perfuzii în vene,
din zbucium, claxoane, tăcere în doi,
din vise, dorințe, abstractul gunoi,
din clipe grăbite, iluzii-o mie,
extaz, înflorire, un EL, poezie!

Adina V.

30.01.2018


luni, 29 ianuarie 2018

Haiku



prima ninsoare-
adeverință în alb
fără ștampilă

Adina V.

24.01.2018

duminică, 28 ianuarie 2018

O lacrimă



Nu e nimic o lacrimă acum,
a înfrunzit iubirea-n amândoi,
în plină iarnă, teii au parfum
și prin zăpadă fluturi zboară-n roi.

Nu e nimic o lacrimă acum,
s-a rătăcit cândva prin elegii,
la polul nord prin gheață-și sapă drum
un peștișor cu solzii argintii.

Nu e nimic o lacrimă acum,
a înghețat demult în amintiri,
cu flori au năvălit copaci duium
să binecuvânteze azi doi miri.

Nu e nimic o lacrimă acum,
în zbor cuceritor de alte punți
dezastru-nzăpezirii mi-l asum
cu strigătul cascadelor din munți.

Adina V.

28.01.2018