miercuri, 18 octombrie 2017

Rețeta fericirii


Se ia un vis și se taie în două
fiecare bucată se împăturește în cinci
minute și trei secunde
se pune o aparență la fiert
timp de o înserare
apoi se usucă de dor
în dulapul vechi și scorojit
unde se lamentează în șoaptă
sarea și piperul unei relații

se desface fiecare bucată de vis
și se coase o amintire 
cu acul din carul cu fân

tu iei jumătate
iar eu bag mâna în foc
că jumătatea mea 
vorbește prea mult

mă duc s-arunc gunoiul

Adina V.

18.10.2017


marți, 17 octombrie 2017

Gânduri 13



Pe mine mă privește în noaptea asta cerul 
și fiecare stea e-o notă dintr-un cânt, 
îmi pare că pământul rescrie-o melopee 
într-un acord firesc, cu degete de vânt.

Pe portativul negru se scurge o cometă-
o lacrimă de foc, un fulger sfâșiat...
Mă sting tăcut în noaptea când mă-nspăimântă cerul
lăsând în urma mea un vers neterminat.



Adina V.

17.10.2017

vineri, 13 octombrie 2017

Risipire



Dispare derizoriu un anotimp albastru,
de inimă-agățate actinii stau de veghe,
un val cădelnițează liturgic un dezastru
și marea în adâncuri ne-a înghițit, pereche.

Pe frontispiciul vieții inscripții stau să moară
sub amintiri sărate și alge incolore,
e sufletul o umbră în catedrala goală
unde-o clepsidră spartă măsoară timpu-n ore.

Doar marea, metaforic, retroactiv se-agită
într-un balans hipnotic punctat de epitete, 
un albatros veghează pe plaja adormită
o scoică eșuată purtând în ea regrete.

Adina V.

10.10.2017

miercuri, 11 octombrie 2017

Epigramă


Unui pacient vorbăreț

-Doctore, de ce mă doare:
limba, gâtul și o mână?
-Gâtul strâmb ți-e din născare, 
iar la limbă nu ai frână!

Adina V.

11.10.2017

luni, 2 octombrie 2017

Ne strigă amintirea



Și dintr-odată între noi 
se-atrofiase parcă timpul, 
distanța crudă ne-a atins 
cu palme reci iubirea, chipul. 


Te căutam, mă căutai, 
plângea în frunze primăvara, 
se răzvrătea-n ființa mea 
un dor cât toată depărtarea. 


Pe struna vechiului hotar 
ah, cum mai plânge amintirea, 
când tu nu ești, când nu te am, 
ce tristă poate fi iubirea. 


Atâta farmec risipit, 
atâta nepăsare-n noi 
a ruginit, iubite, frunza 
de când te-aștept să vii-napoi. 

Adina V.

2.10.2017