foto Catrin Welz-Stein |
prietenei mele Adina Velcea
Elada rămâne mereu o poveste,
Trăită prin veacuri... un cânt diferit
I-a fost măreția dorind să ateste
Legenda femeii din sudu-nsorit.
Fidela femeie se-nalță-n lumină
Și ploaia stârnește un nou curcubeu,
Ea scrie în slove ursita elină
Și-o cântă încet prin zicale-n troheu...
Din norduri bat vânturi pe plajele fricii
Când spumegă marea albastră în port
Și-n tâmple se-aude vibrația vocii
Ce zilelor terne îi este suport...
Atuncea femeia urzește o pânză,
Ulise pământul îl bate de-a lat
Și luna răsare pe cer ca o mânză
Fiind plictisită de-atâta oftat!
Destinul cel tragic femeia-l trăiește
În noaptea din urmă din ăst anotimp...
Țesând Odiseea și astăzi iubește
Căci vine sfârșitul acestui vechi timp.
O plouă cu fluturi sihaștri din ceruri -
E ploaia din suflet, din gându-i rebel...
Cad lacrimi și frunze cuprinse de doruri
Și-o calcă fantasme aduse de el!
Nicole Sere
Onorată de darul tău, amazoană dragă!
Si totusi as vrea sa stiu....despre tine...
RăspundețiȘtergere