![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGPhZb714Vvp__DBl2i8lMGLkgqnIlfLLyRHl7NHyATarYGUUIR3VuEG-5S1sAZr2tqGssb9eUnnVE8Xc1_6dRo5HjrsPBI1YtwCq9hwPUOd3IMdv2Cpe4UYBFbppUDFjbcNmWZiQaf6Hf4ogddiTk71lb4oUu14ablbpnP73gPt4m3L2wKgETHpB9/s320/3.jpg)
trupul pângărit de boală nu mai reacționa la nimic
asaltul zilelor lăsa câte o cicatrice pe pielea subțire
de undeva se auzea muzica
din anii când ritmul vieții străbătea arterele
acum obosite de așteptarea eliberării
doar ochii mai clipeau
câteodată
lucid
am închis ușa
și am fugit departe
privirea i se agăța disperată de trandafirii roz
din camera ei
cu mulți boboci timizi
expirați
ce săracă în metafore e durerea adevărată
adina v.
26.05.2022
Offff!!! "Ce săracă în metafore e durerea adevărată" - adevărată-i spusa ta, Do!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru vibrație, Doooo! :)
Ștergere