turnam timpul în pahare
în noaptea aceea flămândă
și ciocneam
cu tine
conștiința nu mai însemna teamă
insomnie
trădarea era un joc de puzzle incomplet
spuneai că suntem unici
și pierduți în ritmul muzicii
ne îmbrățișam printre fantome ciudat de reale
priveai spre peretele din spatele meu
unde se scurgeau ultimele picături din sticlă
pentru morții noștri cuminți
adina v.
23.10.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.