prin fereastra ovală pătrunde neștiută
pentru a câta oară
lumina lunii mută
pe foaia de hârtie se odihnește-o clipă
purtându-și trena lungă
pe slova aurită
o lumânare veche uitată pe o carte
lumina-n întuneric împarte
și desparte
apoi atinge foaia
cu lacrima-i de ceară
poetul o privește
și plânge-ntâia oară
Adina V.
12.04.2018
❤❤❤
RăspundețiȘtergerePlans, un suflet care plange, marele creator are un dar pentru orice inima care plange...
RăspundețiȘtergereCu siguranță... :)
ȘtergereMulțumesc frumos pentru popas :)