M-am plictisit de verde,
de galben, de cândva,
eu sunt ce nu se vede,
tu ești altcineva.
Infuzia de lună,
maleficul portal,
spre bezna cea nebună
mă-mpinge glacial.
Nu mai țin cont de reguli,
mă-ndepărtez de toți,
înfășurată-n neguri,
am astăzi gheare, colți
și îmi deschid în palme
trei linii de păcat,
durerile sunt arme
ce înspre mine trag!
Adina V.
19.04.2018
Constatare la Asumare
RăspundețiȘtergereȘtiam că eșți ce nu se vede,
De multă vreme te-am tradus-
Culorile galben și verde
Le receptezi cu josu-n sus.
Te-agăți de câte-un ciot de lună,
Maleficul e-un element
Din care sorbi,s-ajungi mai bună-
Fata Morgana,evident.
Un gen de hippy stând în junglă
Acolo unde poți să zbieri
Hrănindu-ți bezna de sub tâmplă
Care te duce nicăieri.
Ți-a înflorit azi răzvrătirea
Ca parfumatul liliac;
Când schimbi întru păcat iubirea
De bună voie-ți vii de hac.
Felicitari, Alex! :)
ȘtergereBuna replica ta poetica! :)
Cu drag!