duminică, 3 iunie 2018

Adina V. - Re



am adunat într-un poem
strigătul copilului abandonat
care își sprijină brațele 
de pervazul cu stele
lacrimile din ochii încercănați
emoția primei zile de școală
a primului sărut furat pe o bancă 
ascunsă printre castani
teama de șerpi inelați
visurile calcinate din urna dorințelor

am pus în el bucuria primăverii
a hergheliilor de frunze
zâmbetul controversat al maturității
albastrul gândului trecător
iubirea cu aripi fumurii

în poemul acesta amorf
n-am mai știut cine sunt

Adina V.

3.05.2018

2 comentarii:

  1. foarte frumooos Adinuca, o raza de soare intr-o floare de lumina pe pietrele candva pierdute sub calcaiul scolarului, pietrele simt ca sunt pietre datorita scolarului, iar scolarul este scolar datorita stelelor si basmelor. Te felicit din suflet :)

    RăspundețiȘtergere