M-am săturat de-atâta ură,
poeții-n versuri se rănesc,
e adevărul o minciună
și ce-i absurd pare firesc.
Rime știute-s apocrife
când unul le -mprumută-ades,
cuvintele-s hieroglife -
n-au conținut, nici înțeles.
Se chinuiesc să construiască
mesajul metaforic fad
și în orăcăit de broască
de-un iamb se-mpiedică și cad.
E vanitatea lor o armă,
considerații seci emit
și bâjbâind dup-o sintagmă
se zbat în versul chinuit.
Celor ce vor să-nfigă colții
într-un rondel, sonet, pamflet,
(deși au pastișat cu toții)
vreau să le spun un mic secret:
Când or să-nvețe să evite
într-un poem anacolutul,
hiperbolele spălăcite
și stări ciudate, precum rutul,
Abia atunci să îndrăznească
să scrie ce mai au de spus,
iar la sfârșit să recitească
și să arunce ce-au produs!
Adina V.
26.07.2017
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAha :)
ȘtergereE deee bineee...bravooo Adinuca...felicitari...kiss kiss
RăspundețiȘtergereMultumesc, Seby :)
ȘtergereLipsa de talent
RăspundețiȘtergereTe face dement
Rimele se-ntorc
Preschimbate-n... porc.
Gata,nu mai scriu
Eu vreau om să fiu
:)) ...Si ce daca? Si pamfletul este tot poezie :)
ȘtergereCu drag, Alex!