Gogyohka (cinci)

nu întâmplător cifra cinci plutește deasupra mea

ca un înger care se joacă cu un copil mirat

trec prin poarta destinată schimbărilor

și port pe umeri aripi

de lemn

adina v.

27.12.2025

 

Adina V. - Destinație

să spunem că matematic
poezia este o ecuație cu trei necunoscute
autorul 

greutatea începutului și 

spaima de la final

să spunem că liric 

poezia e liberă

de orice constrângere morală aprobată de singurătate

să spunem că tu și cu tine fac unu la puterea efemerului

care înoată între dimineață și amurg

între albastru și întuneric

să spunem că lumina este imaginație

ceva între devastare imponderabil și nebunie

este rană cruce naștere și durere

să spunem că noi suntem două iluzii

suntem

cei care își întind aripile pentru ultimul zbor în gol

și că poezia este un crepuscul devorat de umbre

dacă între mine și tine se acumulează frenetic spații

ultima privire este saltul în labirint

și ultima atingere ești tu 

la puterea infinitului

adina v.

17.04.2025

Adina V. - Gogyohka (privire)

privesc de sus orașul lipsit de dimineți
aud voci impersonale
vacarm de amintiri 
mi-e dor să fiu  ce-am fost
și alerg să prind viața cu mâinile goale

adina v.

15.04.2025

Adina V. - Poemul al patrulea

al patrulea pas mereu ezitant
trece peste bariere
nopți albe și fum de țigară

al patrulea gând oprit la miezul nopții
e controlat până la sânge de un consiliu
al întrebărilor și refuzurilor

al patrulea pisc fără cărări
unde poți inventa cel mai ușor albastrul
unde uiți toate silabele
și numeri până la epuizare disparițiile
până când te cuprinde beția insomniei
și cele trei plecări și întoarceri
se contopesc în ultimul pas
ezitant
către a patra incertitudine

adina v.

13.09.2024

Adina V. - Poemul al treilea (pentru ea)

femeia Durere în fiecare dimineață 

se trezea în cea mai perfectă ghilotină
mereu cu secundele pe fugă

din oasele ei își trăgea seva un trandafir însângerat

nu simțea cum puterile o părăsesc

în timp ce își imagina saltul în gol 

al unei furnici 

afară se dezlănțuia primăvara

ca niște șerpi crengile dezgolite ale cameliei 

se întindeau spre ea

și vânătăile timpului se conturau pe trupul ei slab

pleacă!! se ruga el

și umbra tristă a unei femei oscila între două lumi

adina v. 

3.06.2023