Adina V. - Atentat

Am atentat la linistea comună 

când prin lucernă rătăceau prigorii, 

cu gândurile încrustate-n lună 

am pus în vers simțiri contradictorii. 

Purtam o haină falsă și abstractă 

Ce ascundea sub ea concretul, 

Dar cum să scrii că viața e perfectă, 

Când sub metafore, plângea poetul?

Atâtea armistiții dintr-o vară,

Atâta insolență-n anotimpuri,

De va fi frunza ca să moară,

Copacul va răzbate peste timpuri.

adina v.

9.09.2020