Adina V. - Inflorescență

Îți mai acord o ultimă speranță 

pe eșafodul verii ce-a trecut,

să eclozeze scoici o altă viață 

cu trup imaculat de început. 

Să contopească nopțile fereastra 

cu ziua dilatată nefiresc, 

arzând altfel un basm mocnit în vatra 

cromaticelor vise care cresc. 

Cu trupul germinând a flori și fluturi

într-un exces cuprins de inocență,

ca un Icar ivit din alte mituri 

să explorezi căderea spre esență. 

Și-n noaptea repetată și târzie, 

biet călător al iernilor pustii, 

să te înalți în marea poezie 

din veri decapitate pentru vii.

adina v. 

18.11.2019