Voi n-ați văzut cum marea s-a gârbovit sub toamnă,
cum strigă marinarii spre cerul mânios,
nici bărcile izbite de valul de aramă
ce a cuprins în brațe un ultim albatros.
Voi n-ati văzut nisipul încercănat de alge,
cu tâmplele albite de-al scoicilor sobor,
în depărtări, pescarul năvodul când îl trage
parcă-i bătrânul Chronos oprind timpul din zbor.
Voi n-ați văzut nici luna întinsul cum străbate
lăsând pe ape urme asemeni unui melc,
nici farul cum clipește cu lacrima-i ce arde
chemând la țărmul rece corăbii care trec.
Voi n-ați văzut durerea din coamele-nspumate,
în herghelii de valuri pierdută este vara,
s-a stins ca Afrodita din epopee moarte.
Voi ați plecat, e toamnă, și n-ați văzut cum marea...
adina v.
8.11.2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Nu știu frumosul a-l defini altfel!... Reverență, Adina!
RăspundețiȘtergereMulțumesc din suflet! :)
ȘtergereAprecierea mă onorează. Cu drag!
Noi n-am vazut cum marea...
RăspundețiȘtergereDar am vazut cum sarea...(!)
E bine și așa :)
ȘtergereMulțumesc pentru semnul de trecere. Cu drag :)