Și într-o lume pustiită,
fără copaci, fără de flori,
de apă, soare, cărți, lipsită,
tot te-aș iubi de mii de ori.
Chiar dacă lumea-ar fi pustie,
în veci noi vom rămâne doi
și ne-am hrăni doar cu iubire,
e tot ce a mai rămas în noi.
Și dacă-ar fi să vină iarna
să-mi fulguiască pe la tâmple,
de-aș împărți cu tine taina,
ninsorile-ar părea mărunte.
Au fost ninsori și-n primăvară,
le-am împărțit, deasemeni, ploi,
au fost și viscole afară,
dar e iubirea-adânc în noi.
Și dacă lacrimi și tristețe
nu mai au loc în dicționare,
o lume nouă o să-nvețe
că din iubire nu se moare.
Eu zic, atunci când se iubește
rămâne veșnic cum am spus,
ceva în suflet mai trăiește
pentru că ni s-a dat de sus.
În dragoste, iubire sfântă,
cum a dat Domnul pe pământ,
e o lumină ce pogoară
și este tot ce e mai sfânt.
Adina V.& Adrian Moldovan
8.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.