sâmbătă, 16 decembrie 2017

Static


plin de uimire 
privea 
perfecțiunea femeii
gândurile se loveau 
de o pietate necunoscută până acum
renegată cu un fel de ură involuntară


se ascundea 
în tremurul degetelor
o teamă ciudată
sau poate o emoție

privirile pipăiau cu sfială
formele voluptoase 
alunecau pe coapsele arcuite
zăbovind îndelung pe gleznele fine

un freamăt surd răzbătea din ființa lui
inocența aceasta nativă a contemplării
îl domina pentru prima oară
redefinindu-l ca descendent al universului 
rătăcit până acum într-un colaps afectiv

sentimentele își întindeau brațele 
prin cavernele osoase
prin venele moi
sfâșiind tot în trecerea lor 
nebună de acaparare

femeia zâmbea

Adina V.

16.12.2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu