Furtuna ne-ntreruptă de-astă noapte
a smuls din noi tot ce era de spus,
cuvantul nu mai râde, ci se zbate
pe-o palidă hârtie, descompus.
Atât ne-a mai rămas din noaptea asta,
prăpăd și disperare peste tot,
nu te condamn, eu singur port năpasta
că n-am găsit durerii antidot.
Iubirea se confundă cu o boală
ce trupul, implacabil, a-nrobit,
mai caut o vocală să nu doară
un te iubesc ce sună diferit.
Ne despărtim străini, doi oarecare,
fugari la antipozii altui timp,
pentru ce-am fost nu este vindecare
noi ne-am iubit mereu în contratimp.
Și martoră avem numai durerea
că tu și eu, iubind, am existat,
plângând, semnăm contractul cu tăcerea
în care amândoi ne-am exilat.
07.07.2017
Adina V.
Frumos!...soldier...
RăspundețiȘtergereMultumesc, soldier :)
ȘtergereMINUNAT!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Maria, ma bucura aprecierea ta :)
ȘtergereCu drag!
Superba!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Alex :)
ȘtergereCu drag!