sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Stigmat


Prin vene curge azi veninul 
Visărilor în care am murit,
Cu spini mă mângâie destinul,
Strivește viața tot ce am dorit.

Un soare se reflectă-n clipă, 
Frânturile luminii mă rănesc.
O pasăre cu zboru-i, țipă!
Pe mine însumi vreau să mă găsesc.

Un gol se naște-n calendare,
Avid absoarbe timpul deformat,
Mi-e trupul astăzi închisoare
Și-mi port tristețea ca pe un stigmat.

Adina V.

12.11.2016


2 comentarii:

  1. Mă bucur să-ți citesc din nou poezia. Frumoasă în tristețea ei,e la fel de puternică și profundă.

    RăspundețiȘtergere
  2. ”Un soare se reflectă-n clipă, 
    Frânturile luminii mă rănesc.
    O pasăre cu zboru-i, țipă!
    Pe mine însumi vreau să mă găsesc.”

    Frumos,suflet drag!
    Să ai o zi de duminică luminoasă!

    RăspundețiȘtergere