A-B-A II

Tu, cel care în soare tremuri 

și oasele-ți se văd prin piele,

Tu, cel care în iarna rece

te încălzești doar de la stele,

Tu, mamă, care ții copilul

în brațele fără de vlagă,

tu, criminal ce smulgi speranța

unor năpăstuiți de soartă,

tu, cel care privești o gloată

înghesuită în marfare,

Tu, cel care oferi ofrandă 

durerii, trupul care doare,

Tu, cel care te-ascunzi în bezna

din noaptea de Cristal care ucide,

Tu, cel care atârni la poartă 

stigmatul care nu te minte,

Tu, cel care privești prin lacrimi

cum Munca te eliberează,

Tu, cel care pășești Acolo,

orice speranță-n urmă, lasă.

Să știi:

Infernul este pe pământ...
Dar Tu trăiești la noi, în gând.

Adina V. 

30.10.2016