Mi-e sufletul o rană, tristețea, o povară
Ce-și plânge neputința ascunsă în cuvânt,
Se zbat în mine gânduri menite să mă doară,
Mă pierd în labirintul dintre a fi și sunt.
În jurul meu se sfarmă și strigă de durere
Un univers utopic în care am crezut,
Iar inima se zbate și moare în tăcere
Când bezna mă cuprinde c-o forță de temut.
Iubirea-i doar minciună, nu este un refugiu,
Calvarul existenței e pentru mulți blestem!
În vis nu-i alinare, iar noaptea e un giulgiu.
Dacă așa-i în viață, să mor nu mă mai tem!
Adina V.
28.07.2016
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
frumos! am poposit cu drag
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Dorina, te îmbrățișez cu drag :)
ȘtergereSuperb...
RăspundețiȘtergereÎncântată că-ți place, Mihail :)
ȘtergereTe îmbrățișez dulce, cu toate ne-rostirile tale, minunat de frumoase! Doina Bezea
RăspundețiȘtergereCum știi tu să mă simți, Doina :) ...Mulțumiri, draga mea!:)
ȘtergereFrumos, Adina, ganduri bune spre tine!
RăspundețiȘtergereMulțumesc din suflet, doamnă Rodica Lupu!
Ștergere