Un ţinut al tăcerii e casa pustie
Pe ziduri prea şterse se scurge o clipă
Iar îngerul trist îşi coase-o aripă
Să poată zbura, din nou, spre vecie .
E-atâta-ntuneric, doar luna zâmbeşte
Din vremi ancestrale pe cerul opac
Şi-n mediul ostil nu ştiu ce să fac
Să plec din coşmar...dar cheia nu este.
Adina V.
