marți, 5 mai 2015

Cheia



Un ţinut al tăcerii e casa pustie

Pe ziduri prea şterse se scurge o clipă

Iar îngerul trist îşi coase-o aripă

Să poată zbura, din nou, spre vecie .


E-atâta-ntuneric , doar luna zâmbeşte

Din vremi ancestrale pe cerul opac

Şi-n mediul ostil nu ştiu ce să fac

Să plec din coşmar...dar cheia nu este.


Adina V.