așteptând inevitabilul
mă uit la o pisică cu blana roșcată
ochi verzi oblici
cum mișcă din coadă
ca un pendul
care gonește clipele
le aruncă în dreapta
în stânga
așteptând inevitabilul
mă întreb de ce nu am nouă vieți
de ce universul are cifra nouă
de ce nu e totul previzbil
dar atunci așteptarea nu s-ar mai termina
inevitabilul nu ar mai fi inevitabil
și pendulul acesta care mă înnebunește
nu s-ar mai opri
adina v.
25.05.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.