Ascultă Radio Poema

duminică, 12 mai 2019

Adina V. - Antagonism



De-ar fi să-mi crească în neștire aripi pe umerii de foc,
tot n-aș putea să zbor din mine, din iadul ce mă ține-n loc,
pământul m-a cuprins în brațe, și trupul meu e doar pământ,
cu cât privesc mai sus, îmi pare că sunt o piatră pe mormânt,
din el se-aude freamăt sumbru - al demonilor ucigași -
privesc spre soare din adâncul acestui suflet de ocnaș,
cu degete albite, strânse pe-ncheietura zilei reci,
mă-ntorc spre crucea mea tăcută... ”tu, de aici, nu ai să pleci!”
și-aș vrea să ardă în neștire aceste aripi fără rost
ce trupul vor să mi-l înalțe spre paradisul unde-am fost!

adina v.

12.05.2019


replică domnul Dimitrie Paraschiv 

Viața protocol...
numai cine nu vrea să
zboare nu zboară




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mulțumesc tuturor pentru popas.

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate