Am citit cu-așa uimire
cât nu-ncape-ntr-o privire,
din guriță mi-a ieșit
”wow”-ul clar și deslușit:
așa poezie dragă
nici în viața mea întreagă
n-oi putea să incropesc
pentru versul românesc.
Nu mai râdeți în surdină,
luați mai bine o măslină
și după ce-o mestecați
sâmburelul aruncați
drept în lutul din grădină,
iar când ziua va veni,
(într-o nu știu care zi),
o să crească verde crud
ramul poeziei nud,
toți bobocii vor plesni
tropi voioși în poezii,
frunze, soare, lacrimi multe,
tropăieli pe loc rotunde,
punem mâna pe o freză
să-ncropim o afereză,
consultâm dicționarul
și-nvățăm până la anul
cum se pune un accent
într-un ritm convalescent,
mai vedem și un căluț,
mic, dar verde și drăgut,
cum din lenjerii sărace
scoate sârme să se-mbrace,
punem mâna pe o joardă,
adunăm pe loc o hoardă
contra celui cu tupeu
ce contestă un troheu,
n-avem oase în sistem
câte-am pus într-un poem,
cu falanga răsucită
ne dâm mari într-o clipită
că le știm demult pe toate
și mai publicăm o carte,
scriem chiar de teorii,
morții-s morți, dar mișcă vii,
cu apusul în spinare
plângem lacrime amare,
doar truismele ne mișcă
unde dai și unde pișcă,
un rondel, pantum, sonet,
nu-s de-ajuns să fii poet.
Am încălecat pe-o șa,
hai la deal, mârțoaga mea!
adina v.
14.04.2019
(doar o joacă nevinovată)
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.