luni, 26 noiembrie 2018

Adina V. - Schaltiniena lui Kafka



Aș vrea să-l schimb pe Kafka cu însuși Prometeu,
de stâncă țintuit cu lanțuri de păcate
să-mpartă el dreptatea acestor măști uscate
ce-au pus pe-aceeași treaptă pe om cu Dumnezeu.

Sătul de introspecții prin viata încifrată,
deschizător de drumuri, spre nicăieri și-oriunde,
s-arate el mulțimii două cărări deodată.

Dar pânza de păianjen, țesută-n jurul tău,
înclină-ncet balanța, înspre ce-i trist și rău.

Trei umbre stau la coadă pe Kafka să îl vadă.

adina v.

26.11.2018

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate

4 comentarii:

  1. Adina,esti o vrajitoare-
    De multa vreme m-ai vrajit;
    Imi dai speranta si vigoare
    Sa scriu ce nici nu am gandit.

    A sufletului baterie
    Parea ca mi s-a consumat
    Dar vad ca datorita tie
    Se pune iar la incarcat

    Si iata-ma ca scriu poeme
    Ce vin asa,netam-nesam
    Credeam ca dup-atat vreme
    De poezie habar n-am.

    Acum pricep:practici magia
    Ala,albastra,treaba ta
    Caci te poseda poezia
    Si o transferi si altuia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă nu ar fi poezia, viața ar fi foarte tristă :)
      Iată, deci, că nu sunt singura care găsește în poezie un refugiu minunat!
      Cu drag!

      Ștergere
  2. Servus!
    Cum ar fi tristețea fără cuvinte?

    RăspundețiȘtergere

Mulțumesc tuturor pentru popas.

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate