Mai beau puțin pustiu din rana dimineții,
în orologiul mut să-ngrop secunda vieții,
mai rup în două timpul și îl arunc spre cer,
mi-e lacrima din soare, al nopții temnicer.
Întemnițat în noapte, mi-e cerul mai aproape,
e somnul evadarea din visurile toate,
purtând în palme stele, luceferi, luna plină,
nu dau lumina-aceasta pe ziua ce-o să vină.
Adina V.
21.10.2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.