Nu știu de ce îmi pune pe buze înserarea
o lacrimă de lună, un firicel de stea,
aș vrea să am puterea să uit de remușcarea
că ți-am deschis o lume ce nu-i decât a mea.
Te uită cum sclipește fățarnică visarea,
culege-mi de pe buze cuvintele-n sărut,
nu te gândi că noaptea sporește încleștarea
iluziei ascunse în mituri de demult.
Mă definește clipa remodelând prezentul,
uitată este viața pierdută-n așteptări,
m-am risipit în versuri, dar tu ai fost poetul
ce-a descifrat chemarea dorințelor de ieri.
Adina V.
6.07.2018
Frumos,,...noaptea sporeste inclestarea..,,hoinarind ca un nebun..printre vai si dealuri!..
RăspundețiȘtergere:) Noaptea este momentul iluziilor sa devina realitate :)
ȘtergereFie si numai pentru o noapte :)
Cu drag, Ioan!
Te risipesti in versuri,te risipesti intruna
ȘtergereCum,preschimbata-n aur,curge pe campuri luna..
Mulțumesc pentru frumosul comentariu poetic :)
ȘtergereCu drag!
Foarte frumos....Felicitări!
RăspundețiȘtergere..iluzii ascunse în mituri de demult...
Îmbrățișări cu drag, Doinița :)
ȘtergereMulțumesc pentru popas și apreciere :)