Din tot ce este sub tipar,
dintre imaginile sumbre
am să-ți aduc acum în dar
impresii, lacrimi, gânduri, umbre.
Te scurmă îndoiala, știu,
te râcâie ușor pe spate,
nu pot o alta să îți fiu,
de mult am degete uscate.
Te uită-n jur, cortegii plâng,
e poezia îngropată,
în urma ei, câțiva mai strâng
un vers, o rimă dezmembrată.
S-a stins de mult, prea timpuriu,
un epitaf e-n loc de cruce,
poetul moare-n versul "viu",
nimica nou nu mai aduce.
E poezie peste tot,
în aer, gând, trăiri, cuvinte,
aș vrea s-o văd, însă nu pot,
de pe hârtie că nu minte.
Și mă cuprinde-așa, încet,
fiorul epic dintr-odată.
mai să mă cred și eu poet
când scriu o proză deșucheată.
De păr se-agață un pamflet
și trage, cu puteri moderne,
dezastrul este incomplet
dacă nu toarnă baliverne.
Ești depășit de mulți, nu știi!
postmodernismul e o scuză,
tot răsfoiești printre hârtii
când neofiții te acuză.
Mai bine treci la locul tău,
pe catafalc e poezia,
ascultă! plânge-un Zurgălău,
un Corb își strigă veșnicia.
Adina V.
12.07.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.