Adina V. - Saturație

Nu mai vreau nimic,

nici stele, curcubeee, stropi de ploaie, nori,

nici zâmbete, grimase forțate la început de zi.

Cuvintele există pentru a exprima minciuni,

adevărul nu trebuie spus sau scris, 

cuvintele îl denaturează.

Și tu, biet salahor,
spargi crusta aceea sub care se ascunde,
și spargi, spargi.

Câteodată, din greșeală,
pierzi câte o parte din adevărul mascat de cuvinte. 

Spărturile seamănă așa de bine între ele.

Ți-e greu să refaci întregul.

Și atunci te bucuri de o minciună sub formă de adevăr.

Pentru că ai nevoie de ea.

O crezi, o lași să te convingă de ceva.

De orice.
Nu are importanță.

Important e că ai citit și crezi.

Taci, nu vorbi...Știu!

Adina V.

12.06.2018

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate



comentariul domnului Dumitru Neagoe

Ii spun Steua mea, ea crede...
veselă simulează mișcarea stelelor jucăușe
Îmi spune Luceafărul meu și unul din cele cinci colturi se alungește, gata să colinde prin Univers pentru ai culege nectarul, să il ofere iubitei.
Ea nu este stea.
EU nu sunt luceafăr.
Uneori cuvintele care dau strălucire astrelor aduc satisfacții..
Dacă le credem când privim cerul înstelat și suntem fericiți, fericirea clipei nu este sora bună cu minciuna.
Iar eu, un biet salahor, parcurg drumul spre stele pentru o clipa de nemurire.