Să-mi fie oare întristarea
perfid prilej de bucurie?
de ce când vine înserarea
privesc o lună argintie?
de ce prin lacrimi știu zâmbi
când lacrima din suflet doare?
este un fel de-a mulțumi
acestor stele migratoare
că pentru-o clipă s-au oprit
din drumul lor, din întâmplare,
în noaptea mea cu fân cosit
de pe câmpiile bizare.
Adina V.
16.05.2018
Felicitari Adina pentru aceste gânduri...
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult, Anuca dragă :)
ȘtergereTe-mbrățișez! :)