Delirează nota do scufundată în cerneală,
simfonii neînțelese prin unghere se ascund,
un bemol răsfiră coama dintr-o notă tropicală
peste portativul zilei care geme muribund.
Sentimentele-și arată gurile neliniștite
printre sunetele strâmbe șchiopătând premeditat,
șapte chei stau la intrare pentru cine își permite
să deschidă ușa veche către raiul mult visat.
Un concert de broaște cade ca o palmă peste gânduri,
fals orăcăie din baltă către cerul amețit,
ai fugi în lumea mare refuzând să le mai tulburi
și sperând la o minune un diez ai înghițit.
Într-o cosmică plutire prin solfegii recurente
anacronic galopează un luceafăr reprodus,
copleșit de rapsodie, de sonata lună verde,
te intorci din nou acasă patinând pe do de sus.
Adina V.
22.06.2018
❤❤❤ Am citit-o nepotului meu de 2 ani. Mi-a spus:"Ce frumos, buni! Mulțumesc că mi-ai citit-o." Asta spune tot, draga mea Adina. Ai un nou fan în Scoția, acum.��
RăspundețiȘtergereMulțumesc din suflet, draga mea! De multă vreme nu ne-am mai întâlnit pe căile virtuale :) și iată că a vent pe lume acest nepoțel drăgălaș. Să vă trăiască și să vă aducă numai bucurii, să fie fericit și zâmbetul lui să vă însenineze zilele :)
ȘtergereVă mulțumesc amândurora pentru lectură și apeciere! Mi-ați bucurat sufletul cu aprecierea voastră :) Copii sunt cei mai buni critici (și cei mai sinceri), așadar, o îmbrățișare în plus pentru această minune de doi anișori! :)
Cu drag, vă iubesc!:)