vineri, 20 aprilie 2018

Adina V. - Omonim



Ți-ai pus și azi tăcerea în norii de pe cer,
pe pajiști de cerneală doar un licorn mai cer
să dezmorțească-amurgul organic dintre noi
cu-o lacrimă de sânge în versurile noi.

Antonimii spectrale aduse la un loc,
suntem departe-aproape, avem sau nu un loc,
dar inorogul mitic pe amândoi ne poartă
incandescent, albastru, către aceeași poartă.

Adina V.

20.04.2018

6 comentarii:


  1. Ce bine-i spui lui ăla ce-și spânzura tăcerea

    Pe norii de hârtie și pajiști de cerneală ,

    Să dezmorțească-amurgul ce seamănă durerea

    Prin versuri sângerânde în haine de beteală...

    RăspundețiȘtergere
  2. Aleeex! :))
    Ce mult îmi plac replicile tale!!! :)
    Mulțumesc mult!
    Cu drag, o zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi esti mereu ,si pot a zice,
    Cu versul tau-inspiratrice
    De-aceea n-am sa pot sa tac
    (Ar insemna ca sunt sarac)


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ești sărac în poezie,
      doar ea e veșnică, se știe... :)



      Ștergere
  4. Amin,Amin,asa sa fie!Iar tu sa-nnoti in poezie!:))

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc, Alex! Fie sa fim cat mai multi! :)
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere