privesc un nor strâmb
convulsionat de cer
palme de senin
îl sugrumă
îl storc
îl desfac în alți nori
bucălați
asemeni îngerilor
și lacrimile lor
sunt gândurile mele
care ating pământul
în această înflorire
a unui memorial al durerii
nimic nu este mai albastru
ca moartea unui nor
Adina V.
1.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.