În lipsa ta mi-e visul, de-o vreme, zdrențuit,
iubirea se răzbună, având puteri letale,
în focul ei domestic, în somn, ne-a mistuit,
ne-a condamnat, apatici, cuvintelor formale.
În lipsa ta mi-e trupul de suflet dezbrăcat,
vor ochii mei să vadă, dar cerul e departe,
pășim, totuși, alături, încet și programat,
bolnavi de nepăsare, ne îndreptăm spre moarte.
Adina V.
2. 03. 2018
Am lecturat cu placere!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru popas, doamnă Rodica!
ȘtergereZi senină vă doresc!
Cu drag :)