miercuri, 21 martie 2018

Adina V. - Musca




tot caut prin gunoiul de ieri
de când o muscă s-a așezat pe ridul cavernos
dintre ferestrele opace tranzitorii spre iureșul de-afară
ochii ei negri nefiresc de mari
păreau niște tentacule prinse de retina mea 
ce umbre ciudate defilau în ei
mă intrebam de ce se uită așa de atentă
și spatele mi se tot curba
până m-am aplecat în fața ei
rostind încet o rugăciune
sau poate un descântec de frică
(oricum nu știu rugăciuni)

îi simțeam privirea cum mă furnică
ace dureroase îmi acupuncturau picioarele 
dar nu îndrăzneam să mă ridic 
până când ai sunat la ușă 
și sunai sunai 
ți-am deschis 
apoi am fugit pe scări

totul de teama unei muște
sau
 a ochilor ei negri nefiresc de mari


m-am întors odată cu seara
când tăcerea se instalase în fotoliul plușat
în colțurile dușmănoase și prăfuite
în covorul uzat cu desenele șterse de atâția pași

tăcere insuportabilă
tăcerea pe care și gândurile o ascultă
m-am uitat toată noaptea
la ridul cavernos dintre ferestrele negre
negre zi și noapte
porți închise spre lume

dimineața m-am dus în curte
am căutat prin tomberoane
 printre resturi putrezite de ieri
bucăți de hârtie motolită pătate cu grăsime
chiștoace care purtau încă urmele degetelor
tuburi goale de medicamente naturiste sau nu
sticle de plastic reciclabil natural în 500 de ani
cotoare de măr păcătos și nelipsitele coji de cartofi 
ai venit și m-ai întrebat ce caut

o muscă...

du-te înapoi în pat

Adina V.

21.03.2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu