Motto: "Femeia este un trandafir ceresc în viaţa pământeană"
(Schiller)
Un colț de cer îți e menirea,
tu, Schiller, cocoțat pe munți
ai împărțit în două omenirea:
în trandafiri și în bărbați cărunți.
Și, metafizic, ai schimbat femeia
în roza unui cer de neatins.
Când Machiavelli-i arăta lui Faust cheia
infernului pe post de rai pretins,
ai așezat făptura plângăcioasă,
nevolnică, urâtă, fără nerv,
tocmai în sfera luminoasă,
și, nici să vreau, nu mai observ
decât petale ofilite
în schimbul formei de clepsidră,
nu mai răzbat cuvintele răstite
ce-i ies din gurile de hidră.
În locul brațelor cărnoase
văd azi, doar frunze diafane,
dar unde-s coapsele vânjoase
și ce mai are pe sub haine?
Dă-mi înapoi, biata femeie,
ce rost avea s-o modelezi,
când ea îmi este dumnezee
oricum ai vrea tu s-o pictezi?
Mi-e chin estetica-ți ciudată,
lasă-mi în brațe trupul ei,
veninul rău din ghimpi de fată
să-l sorb nebun, și deodată,
din nurii-nșelători ai Diotimei.
Adina V.
9.03.2018
Superb poem !
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere, Mihai :)
ȘtergereImbratisari!
Avocatul apărării
RăspundețiȘtergereAlecsandru Serban
Îl iei la rost pe domnul Schiller
Că a-ndumnezeit femeia?
Păi,ai fi vrut să fie killer
Si să ucidă-n ea scânteia
Declanșatoare de lumina
Și de foc sacru în poeți?
El a cântat partea-i divină-
Nimic n-ai tu ce să-l înveți.
De când e lumea și pământul
Femeile i-au fermecat-
Ei dăltuit-au cu cuvântul
Al lor profil adevărat.
Să vadă spini,ciulini și riduri
Un chip zbârcit și obosit?!
El a surpat aceste ziduri
Și-n chip frumos le-a zugrăvit.
Trăiască Schiller pe vecie
Că a iubit ce e frumos.
Femeia e icoană vie,
Mireasă Domnului Hristos.
9 martie ora 14,42
Iuhuu! Bravo, Alex!
ȘtergereMulțumesc pentru că ai alăturat poezia ta foarte frumoasă pentru care nu pot decât să te felicit!
Cu drag!