Lăcrimat, cuvântul explodează-n stele,
universul minții zace prăfuit
de uitarea care curge prin perdele
dăruind tăcerii chipul unui mit.
Se răsfrânge-n cioburi luna spulberată,
în silabe șchioape urletul e frânt,
masca nopții-nghite foaia-nsângerată
din povestea care s-a pierdut în vânt
Albăstrit sub pleoape cerul ațipește,
tremuratul bolții stimulând penița,
și, rupând din clipa care-n palmă crește,
timpului, prin versuri, i-a deschis portița.
Un Orfeu dramatic gândului răspunde,
sunete duioase se aud plângând,
pasul său desparte clipa în secunde
căutând iubirea-n Tartarul cel hâd.
Bezna își întinde aripile morții
Peste-un chip ce singur dorește iubirea,
Cade ca un fulger voalul greu al sorții,
în infern, tăcută, pleacă amăgirea.
Drumul spre lumină cercul și-l închide,
destrămat e visul, sufletul mințit,
doar o liră verde timpul îl desfide
printre constelații amintind un mit.
Mitică Horlaci și Adina V
27.02. 2018
PORTRET
RăspundețiȘtergereAlecsandru Serban
Ca Mr. Robinson Crusoe
Pe-o insula fermecatoare
Citea din Edgar Allan Poe
Povestea-i infioratoare.
Si-un corb prea des o viziteaza
Reamintindu-i de Lenor;
Cand langa patu-i se aseaza
Ii tipa-ntr-una: Evermore!
La loc de cinste sade Paler
Asemeni unui falnic zeu;
Pe celalalt valoric taler,
Emil Cioran,amicul sau.
Omar Khayamm,cu sticla plina
De vinul nobil, foarte vechi
Ii canta dragostea divina
Ce-o gadila pe la urechi.
Mulțumeesc, Alex!
ȘtergereO poezie foarte frumoasa, am apreciat-o de cand ai scris-o, ma bucur ca ai atasat-o postarii de mai sus!
Felicitări din suflet!